Archive for the 'media relations' Category

Stiu ca isi fac doar meseria

Cecilia Gheorghe este Media Manager la DC Communication si lucreaza in PR de peste zece ani. Experienta ei in colaborarea cu jurnalistii o indeptateste sa abordeze o pozitie echilibrata care face cinste breslei. Interviul redat integral in continuare ma face sa cred ca exista relatii win-win intre PR si mass media.

1. Care sunt cele mai mari probleme pe care le-ai intampinat in relatia cu jurnalistii? Misiunea mea a fost mereu aceea de a reprezenta punctul de vedere al jurnalistului, unghiul sau de abordare in fata diferitilor clienti si, de asemenea, incercarea de a raspunde jurnalistilor la timp, la obiect, relevant. Problemele nu sunt neaparat legate de jurnalisti ci de mediul in care ne desfasuram activitatea si de timpul scurt. Nu am avut probleme majore cu jurnalistii. Ceea ce nu inseamna ca este usor.

Apoi nu imi place sa generalizez sau, mai exact cred ca generalizarea nu foloseste nimanui. Nu exista „jurnalistii”— ci persoane diferite, cu interese diferite fata de un subiect sau altul, care opereaza in contexte diferite etc. Valabil si invers, cred. Nu cred ca generalizarile de genul „PR-istii fac asa” exprima intreaga realitate. De altfel, chiar la PR Forum mi s-a intamplat sa aud lucruri despre ce fac „PR-istii” pe care nu le recunosc nicidecum ca facand parte din setul nostru uzual de intamplari.

2. Care este pentru tine relatia ideala PR-jurnalist? Cum ar trebui sa decurga primul contact? Cum intretii relatia? Cand e nevoie de o intalnire in persoana si cand e suficient un email/ telefon? Relatia buna se bazeaza pe incredere si respect reciproc. Pentru a o construi, contactele trebuie sa fie oportune si relevante ca informatie. Modul de livrare a informatiilor se poate stabili in acord cu programul de lucru si situatia obiectiva de la caz la caz. In orice caz, respectul fata de timpul jurnalistului si fata de rigorile meseriei sale trebuie sa fie pe primul plan.

3. Ce gafe de jurnalist ai intalnit de cand practici PR? Am intalnit contexte mai putin favorabile – nu gafe. Foarte rar un jurnalist creeaza probleme in mod deliberat. Ceea ce isi doreste in mod curent jurnalistul este informatie la timp, relevanta. Insa contextele pot fi uneori nefavorabile.

4. Preferi sa discuti cu editorii sau cu reporterii? De ce? In ce situatii? Discut la fel si cu editorii si cu reporterii. De cele mai multe ori discut cu reporterii deoarece ei sunt specializati pe domeniul respectiv. La editor ajung atunci cand trebuie sa comunic o informatie pe un domeniu neacoperit de publicatia respectiva, iar el este cel mai in masura sa-mi spuna daca e interesat de subiect sau nu.

5. Ce diferente sunt intre institutiile media mari si cele mici (ex.: de nisa, exclusiv online, locale) la nivel de calitate a rezultatelor? Daca ne referim la rezultate din perspectiva emiterii informatiei si preluarii acesteia – atunci exista diferente de abordare. O publicatie specializata trateaza mai in detaliu si poate mai tehnic fiecare subiect fata de o publicatie generalista.

Daca ne referim la calitatea rezultatelor in functie de impact/ acoperire: diferenta este cea dintre informarea unui public mai mic, dar mai specializat, si informarea unui public mai larg, dar mai putin interesat de detalii. Jurnalistii isi adapteaza interesul in functie de audientele pe care le au iar noi raspundem acestui interes avand in vedere mereu tipul de audienta pentru care ni se cere informatia.

6. Care sunt cele mai mari probleme ale aparitiilor in media generate de comunicatele de presa pe care le trimiti? Dupa parerea mea, repet, nu vorbim de probleme. De exemplu, faptul ca in comunicat exista trei directii importante din care jurnalistul opteaza pentru una sau doua sau niciuna – care poate parea problema – este de fapt normalitate. Jurnalistul hotareste unghiul, ce anume i se pare mai relevant. Daca motivul pentru care un subiect i se pare mai putin interesant este mai putina cunoastere a domeniului, din nou, este o realitate cu care trebuie sa operam. De asemenea, se poate ajusta mesajul. Oricum procesul de construire a relatiei este unul care solicita timp, verificarea increderii, confirmarea de ambele parti. Ca nu este usor, e adevarat, dar am optat pentru aceasta meserie in cunostinta de cauza 🙂

7. O alta intrebare la care simti nevoia sa raspunzi pe tema asta. Citesc cu mare placere un comentariu obiectiv sau un articol bine documentat. Cunosc multi jurnalisti si pot spune ca ii respect pentru ceea ce fac. Ii respect deopotriva si pe cei care imi dau un dead-line de 2 ore pentru un raspuns la cateva intrebari si pe cei care ma suna in week-end pentru a-mi cere o informatie. Stiu ca isi fac doar meseria.

Consemnat de Mirona Iliescu.

Anunțuri

Ma bucur de fiecare intrebare care ne provoaca

Sorana Kunst este PR & Communications Specialist la GECAD ePayment International. Interviul pe care mi l-a oferit este succint si pozitiv.

1. Care sunt cele mai mari probleme pe care le-ai intampinat in relatia cu jurnalistii? Cap de lista: specializarea insuficienta pe segmente de industrie. Pe locul doi: neverificarea surselor. Urmeaza telefoanele din partea departamentelor de marketing.

2. Care este pentru tine relatia ideala PR-jurnalist? Cum ar trebui sa decurga primul contact? Cum intretii relatia? Cand e nevoie de o intalnire in persoana si cand e suficient un email/ telefon? Intr-o lume ideala jurnalistii si oamenii de PR ar trebui sa lucreze in interesul cititorului si nimic mai mult. Adica sa colaboreze pentru articole obiective, bine documentate si interesante. Imi place sa cred ca majoritatea dintre noi (PR si jurnalisti deopotriva) lucram asa.

3. Ce gafe de jurnalist ai intalnit de cand practici PR? Am vazut informatii publicate fara a fi fost confirmate de companii. Cam atat.

4. Preferi sa discuti cu editorii sau cu reporterii? De ce? In ce situatii? Prefer sa discut cu acei oameni suficient de luminati si deschisi incat sa vada cand un subiect este interesant si sa imi ceara acele informatii care aduc valoare articolului.

5. Ce diferente sunt intre institutiile media mari si cele mici (ex.: de nisa, exclusiv online, locale) la nivel de calitate a rezultatelor? Atunci cand vorbim de calitatea unui articol nu cred ca e important cat de mare sau mica este institutia media respectiva. O publicatie generala poate face un articol foarte obiectiv si potrivit pentru cititorii sai, la fel cum o publicatie de nisa poate sa trateze gresit subiectul, sa nu isi verifice sursele sau sa favorizeze unul dintre competitori. Sunt intr-adevar diferente de abordare intre presa online, offline, etc, dar ele nu determina calitatea.

6. Care sunt cele mai mari probleme ale aparitiilor in media generate de comunicatele de presa pe care le trimiti? Singura si cea mai mare problema – majoritatea sunt doar preluari… prea putine analize.

7. O alta intrebare la care simti nevoia sa raspunzi pe tema asta. Care este cea mai mare bucurie in relatia cu presa? Ma bucur foarte tare atunci cand o publicatie/ un jurnalist vrea sa afle mai multe si sa aduca valoare articolului sau. Ma bucur cand o publicatie nu ma intreaba si de bugetul de marketing. Ma bucur cand am ocazia sa discut cu jurnalistul sa vedem impreuna ce informatii sunt interesante. Ma bucur de fiecare intrebare care ne provoaca.

Consemnat de Mirona Iliescu.

Ce functioneaza in media relations – cu Bogdan Pencea

Am decis sa public integral raspunsul lui Bogdan Pencea, redactor la Business Magazin, pentru ca e transant, sincer, scurt si concentrat.

„Hai sa fim seriosi, stiu ca exista strategii de comunicare in spate si excel-uri cu obiectivele de expunere media dar un ziarist ii judeca pe oamenii astia in alb si negru, intre persoane care te ajuta si oameni care te impiedica, niste vehicule care iti aduc sau nu informatii.”

Din perspectiva lui, un bun specialist in media relations are urmatoarele calitati:

„-Stie exact ce informatii poate da si ce nu. Si sa-ti spuna de la inceput la care intrebari sa nu astepti raspuns citabil.

-Intelege ca exista formula off the record cu informatiile care nu ar duce la o cadere la bursa a doua zi. Valabil si cu celelalte 🙂

-Citeste macar din cand in cand si textul aparut nu doar rapoartele de media. Si te trage de maneca atunci cand ai gresit. Ajuta.

-Poate veni cu informatii diferite pentru ziare cu public diferit. In felul asta sunt scutiti juniorii din agentii sau companii sa redacteze cu copy paste pagini de raspunsuri inutile.”

Completari la „Mentionarea companiilor in stirile TV”

Dl Dumitru Bortun, presedintele ARRP, a adus o completare importanta articolului despre numele de companii in stirile TV. Gasiti in articolul actualizat prima decizie CNA in acest sens, luata in urma unei propuneri ARRP, o prezentare a dlui Bortun pe aceasta tema, si raspunsul meu.

II multumesc d-lui Bortun pentru intreaga activitate de sustinere a industriei de PR din Romania si astept si alte completari, pareri, si contributii.

Concluzie: Salvam relatia cu presa prin comunicarea interna

Si Alexandru Radescu de la Jurnalul National are aceleasi problema: PR-ul e un obstacol, nu o scurtatura, agentiile, desi teoretic ar trebui sa poata repara situatia, nu o fac tot timpul.

Sa devenim din obstacol scurtatura.

“Daca este un subiect delicat si compania in cauza prefera un „no comment” atunci s-o faca in mod oficial. Nu „uitand” sa raspunda la telefon sau folosindu-se de scuze ca „directorul X este in sedinta/ocupat si nu pot sa vorbesc cu el…”.”
Aceeasi problema o sesiza si Ioana Mihai, de la Business Magazin. Si e aceeasi problema de comunicare interna.

Impresia generala printre jurnalisti este ca managerul raspunde la intrebari delicate,iar PR-ul nu. Si uite-asa PR-ul ajunge sa fie un fel de secretara cuminte a managerului, care ii filtreaza si redirectioneaza apelurile din partea presei, si nu isi asuma, in schimb, nici o responsabilitate, nu poate lua nici o decizie.

E o stare de fapt nesanatoasa, a carei schimbare in bine poate fi un outcome dorit a unei activitati de comunicare interna. Daca ii dovedesti unui manager ca activitatea de media relations ar avea rezultate mai bune sau ar fi mai eficienta intr-un mod proactiv, si planificat, cred ca aceasta perceptie ar putea fi corectata.

Cu putine exceptii, agentiile de PR sunt percepute ca un obstacol in plus in relatia companiilor cu presa
, de majoritatea celor cu care am discutat. Alexandru Radescu: “Ai externalizat PR-ul, ai mai pus un intermediar intre ziarist si sursa. ca ziarist la cotidian, am nevoie de raspuns/uri rapide. Uneori minute. Daca e o agentie a mijloc, ai toate sansele sa ramai fara raspunsuri.”

„De asemenea, agentia o iei prin suprindere de multe ori. Pentru ca omul din agentie are mai multi clienti. Nu e pe faza. Ridicole sunt si acele momente in carte primesti un comunicat de presa la o zi dupa ce ai scris tu in ziar..”

Consemneaza, rezuma, comenteaza, si prezinta, in exclusivitate pt PR Forum, Ionut Oprea.

Ce ne streseaza/amuza la o persoana de PR – cu Ioana Mihai (BM)

Unele sunt stresante, unele sunt amuzante, unele si si, depinde doar de unghiul din care privesti problema.

– cea mai frecventa : „am sunat sa intreb cand o sa publicati materialul nostru”

– cea mai… „lunga”: „mai sunt de interes raspunsurile noastre?” (dupa ce dead-line-ul a fost depasit cu 3 luni!!!)

– „pt clientul nostru nu e de interes sa apara in publicatia dvs” – cazul unui client international care trebuia sa raspunda la intrebari pt un material despre piata pe care activa el. In conditiile in care clientul cumparase reclama in revista respectiva!!!

– cea mai interesanta: sa vorbesti 3 zile consecutiv la telefonul mobil propriu pe care te suna (sacadat si repetat) sa caute un alt ziarist de la o alta publicatie.

– ingenua: – te suna sa stabileasca o intalnire (de… recunoastere) pe tel fix si inchide inainte sa notezi numele, firma, nr de mobil

– sa primesc invitatii la evenimente care au avut deja loc

Intamplari traite si povestite de Ioana Mihai, editor la Business Magazin, si consemnate de Ionut Oprea.

Continutul si agentiile pot salva relatia cu presa – Iulian Comanescu

In aceeasi nota constructiva, in care folosim orice greseala pe care am facut-o pana acum ca sa ne imbunatatim, am discutat si cu Iulian Comanescu, analist media cu rubrica saptamanala in Evenimentul Zilei, consultant independent pentru diverse proiecte mass-media. Il gasiti la comanescu.hotnews.ro

Iulian ne transmite ca putem imbunatati:

1. In comunicatele de presa: “Gramatica, scriitura cu floricele (dati, naibii, stiri, de-abia avem timp sa citim 30 la suta din ce e-n mail), necunoasterea lucrurilor despre care vorbim (da, se poate), in fine – si cel mai important dintre toate – lipsa pura si simpla a stirii, din unghiul publicului meu.”

2. In PR-ul de agentie:” Agentiile fac lucruri creative, impresionante, uneori e o placere sa lucrezi cu ele, dar eu vreau un canal cat mai direct cu oamenii de decizie. Probabil ca din oferta agentiilor e foarte important PR-ul intern. Exista institutii care nu stiu sa comunice lucruri care le-ar favoriza. Cred ca cineva ar trebui sa faca PR PR-ului de firma, la manager, si pe dos. PR-ul din partea firmei ar trebui sa fie mult mai calificat, sa aiba mult mai multa autonomie. Atunci ar fi luat in seama.”

3. In mentinerea relatiei propriu-zise: “Cred ca e-mail-ul si messengerul scutesc mult din timp, la ele reactionez mai bine decat la telefon, dar asta e poate caracteristica mea. Intalnirile fata-n fata ar trebui totusi sa se petreaca, poate o data pe luna sau asa ceva. Repet ca astea-s tabieturi personale.” (Iulian, nu ne-am vazut luna asta  )

4. In adecvarea mesajului la domeniul jurnalistului, la publicul-tinta al acestuia, la publicatia la care lucreaza, precum si actualizarea permanenta a acestor date: “Eram la sectia de mass media a unui cotidian si primeam anunturi despre lansari de produse, cozonaci, cutii de Pepsi. Sunam si explicam ca nu pot da stiri despre acele lansari, rugam frumos sa nu mi se mai trimita. degeaba.” Iulian a povestit si mai detaliat o astfel de situatie intr-unul din articolele sale din Evenimentul Zilei, “Teroristele PR”:

“Spun aici o poveste in speranta ca oamenii de PR care dau cu ochii de ea se vor convinge sa o lase mai moale cu invitatiile creative pe care le trimit ziaristilor. Nu de alta, dar altfel n-o sa mai aiba cui.
Intr-o zi, asta-primavara, imi telefoneaza o domnisoara PR, care ma intreaba daca am primit invitatia la o petrecere pentru lansarea unei bauturi cu bolboroci. N-am primit, zic, dupa care vad un tub care semana a lipici solid pe un teanc de carti. In timp ce vorbeam cu domnisoara, iau tubul de lipici si-l desfac sa scot ceea ce banuiam a fi surpriza: o hartiuta facuta sul care-mi comunica data si locul.”

Cititi restul articolului pe site-ul www.evz.ro: “Teroristele PR”

A rezumat si comentat pentru cititorii blogului PR Forum Ionut Oprea.


Bine ati venit!

Acesta este blogul oficial al Primului Forum de Relatii Publice din Romania. Sunt Ionut Oprea, si voi fi gazda dvs. virtuala in experienta interactiva de PR care va asteapta. Informati-va cu articolele care vor aparea aici in fiecare zi, despre relatii publice in Romania si despre evenimentul PR Forum, si expuneti-va punctul de vedere alaturi de colegii de industrie.