Un cititor, Dan S., mi-a atras atentia ca articolele pe care le-am scris aici despre problemele in relatia PR-jurnalist pot fi interpretate ca generalizatoare, si ca multi dintre colegii nostri nu fac greselile pe care le povesteau jurnalistii cu care am discutat pe tema asta.
Intr-adevar, sunt greseli pe care le fac unii din colegii nostri, insa cred ca e mai util si pentru ei, si pentru noi, sa incercam sa atragem atentia asupra acestor probleme, pentru a le rezolva, sa incercam sa ii invatam pe colegii care gresesc, si sa invatam alaturi de ei. De aceea m-am si implicat in realizarea acestui canal de comunicare, blogul PR Forum.
Dan are, insa, un alt punct de vedere:
„… Daca dai rewind pe blogul lui Radescu, sunt numai discutii despre practici ale unor oameni de pr care sunt pe buna dreptate jenante pt ei. insa trebuie sa-i aratam cu degetul pt ca m-am saturat de pseudo-profesionistii din bransa care ne fac de tot rasul. degeaba incerc eu sa tot conving jurnalisti cu state vechi de plata in meserie ca nu suntem o bariera. degeaba spun ca nu as face niciodata porcariile pe care le fac unii. daca nu aratam cu degetul suntem toti bagati in aceeasi oala si chestia asta ma scoate din sarite. nu neg ca ce ai remarcat tu este un conflict vechi care mocneste. poate pt unii jurnalisti pr-ul nu e decat o gluma proasta, timp pierdut si stress pe telefon.”
Ce parere aveti? Aratam cu degetul sau invatam impreuna?
PR FORUM 
De precizat ca am scris „parerea” de mai sus in masina de pe telefonul mobil la o ora tarzie. Prin urmare scuzati-mi va rog lipsa CAPS-urilor la inceput de propozitie.
Am intalnit destui jurnalisti care au o parere buna despre oamenii de PR. Totul depinde de relatia pe care o construiesti si o mentii. De aceea cred ca merita mentionate aici si aspecte/ exemple pozitive.
Exact ! Eu unul as arata cu degetul atat atunci cand sunt lucruri negative de semnalat cat si atunci cand sunt lucruri pozitive. Puterea exemplului educa. In plus „oamenii de PR” care terorizeaza jurnalistul, cum am vazut din exemplele BM, sunt sigur ca habar nu au ca genereaza o astfel de reactie. Cum ii faci sa invetze daca nu le spui ca au gresit. Poate unii nici nu realizeaza ca in acest mod isi taie singuri craca de sub picioare.
Eu sunt in continuare pentru „aratatul cu degetul” pana cand atat omul de PR cat si jurnalistul inteleg impreuna unde gresesc in timpul procesului de comunicare.
Am gasit in comentariul lui Dan un fragment foarte interesant: `atat omul de PR cat si jurnalistul inteleg impreuna unde gresesc `. Trebuie impreuna sa vedem cum putem sa construim o relatie care sa aduca plus-valoare activitatilor noastre. Despre greselile PR-ilor am auzit mult, poate vom vedea si un post despre greselile pe care le fac si jurnalistii in aceasta relatie de `concubinaj` profesional.